Stumblin’ in

Laying our hearts on the table…

Mi-era dor sa mai scriu. Stiu de ce nu am mai facut-o pana acum. Promit ca nu mai fac. De cand nu ne-am mai citit, am facut multe. Nu va spun ce anume, ca am invatat sa tac si sa fac. Nopti pierdute tot mai rar. Mangaieri matinale. Mi-a placut vacanta. Am meritat-o. Am petrecut-o “pe gustul meu”. Si anume in familie. In bratele iubitei. Punct. Fara exasperari. Fara dezumanizari. Fara angoase tarzii de noiembrie. Mi-am regasit dimineata preferata, uitata printr-un raft prafuit al bibliotecii mele. Si i-am daruit-o in aceeasi dimineata.

Our love is alive…

Unu…

De unul singur ai toate sansele sa reusesti. Dar la fel de bine sa musti din esec fara sa iti dai seama. Atunci cand sunt doi, lucrurile se schimba. Un prim sarut. O prima framantare. De la primele cuvinte mai mult soptite decat rostite. Ce s-a intamplat de atunci? Doar lucruri frumoase. Mangaieri. Impreunari de suflet. Fiecare zi e deosebita. Lasand la o parte micile discutii in contradictoriu. Cand unul e prea obosit. Cand celalalt e prea tacut. Cand apar fragmente de taceri. Lasam toate astea la o parte.

De pe acoperisul casei mele, lumea pare mai mica. Si am impartit momentele la doi sa le putem savura impreuna. Dimineti tarzii in care am ratacit amandoi printre asternuturi. Nopti aproape albe in care am stat imbratisati. Ore intregi petrecute impreuna. Uneori doar savurandu-ne reciproc. Fara nici o alta activitate. Fara nici o alta teama. Doar noi doi. O imbratisare. Si mii de soapte. Lacrimi varsate atunci cand emotiile au devenit mai puternice. Proiecte mari pe care vrem sa le ducem la bun sfarsit impreuna. Alte inceputuri.

Pe scurt. Foarte.

Cand prostia se aduna la un loc, are tendinta de a exploda cand te astepti mai putin.
Inca ne pasa mai mult de ce spun ceilalti decat de cel de langa noi.
Nu vreau sa ajung la 40 de ani sa fiu acceptat doar pentru ca lumea se poate folosi de mine. Am zis.
In fiecare luna ii daruiesc Silviei flori. Si in fiecare luna ii place.
Ne e teama de necunoscut. Necunoscutului nu ii e teama de noi.
Imi asum trecutul si traiesc cu el. Viitorul e ceea ce ma preocupa.
Imi plac din ce in ce mai mult serile petrecute fara tehnologie. Doar cu iubita.
Cand ai un tel suficient de puternic, imposibilul devine realizabil.

Gata…ma intorc la realitate…

Câteva zile de linişte

Proaspăt revenit pe plaiuri mioritice după o evadare împreună cu iubita prin munţii noştrii dragi ai României, am rămas cu nişte impresii:
- Am o iubită căreia îi plac drumeţiile. Îmi plac şi mie. Îmi place tot mai mult de ea.
- România are peisaje frumoase. Foarte prost gestionate.
- Câteva zile petrecute departe de restul lumii ne-au apropiat mult.
- Când te trezeşti noaptea să o înveleşti, e semn că somnul ei e mai important decât somnul tău.
- Unele zone din România sunt Private Property. Şi asta nu e bine.
- Silvia m-a impresionat. Rămâne pentru mine de ştiut în ce sens.
- Planificăm o alta ieşire cât de curând.
- Când fugi prin ploaie prin centrul Reşitei, ştii că te iubeşte aşa cum eşti.
- Aer curat. Munte. Lac. Cascadă. Avem nişte peisaje ce-ţi taie respiraţia.
- Iubita e superbă când face pe neajutorata. Şi aici intervin eu.
- În doi, orice concediu devine superb.
Şi asa a fost… revin cu detalii Şi poze.

Anul 27 D. G (dupa G)

Zi superba ieri, petrecuta alaturi de fiinta draga. Doua carute de mesaje de la oameni de prin toata lumea, semn ca mi-am facut bine treaba pe unde am fost. Si ca drumul ales e unul bun. Ce am invatat de la ultima “sarbatorire”? Ca oamenii te aduleaza atunci cand se pot folosi de tine. Cand nu le mai esti de folos iti spun “saru’ mana si multam fain”. Ca exista si oameni care te iubesc asa cum esti (cu mici exceptii) si care ar da orice sa iti fie alaturi. Si o sa iti fie. Ce s-a schimbat? Mai nimic. Tot naiv. Tot romantic. Tot visator. Tot indragostit de persoana de langa mine. Punct si de la capat.

Nu am mai avut de mult o zi de nastere asa “calumea”, vorba aia. Clatite facute de don’soara pentru subsemnatul. Mangaieri. Sarutari. M-am simtit important. Drum nou. Alegeri noi. Optiuni multiple. Que serrra, serra. Privit stelele de pe acoperis. Plimbari prin parc. Descultari de prejudecati. Anul asta a fost un an bun. Sa speram ca anul ce vine (conform propriului calendar) va fi si mai bun. Il fac eu sa fie bun.

Joi

Plouă
cu suflete dezgolite,
îmbracate în cihlimbar.

Sorbim cafeaua din căni
ce au pe la toarte
capete dintr-un zar.

Strigăte neclare
aleargă fiecare
pe firimituri de jar.

Tu unde eşti?…