Dimineti matinale…

Nimic neobisnuit intr-o dimineata de iulie. Cafea. Radio. Revista presei. Cand te trezesti lipit de trupul ei, uiti de tot. Ea se intoarce incet, iti cuprinde chipul in maini si te saruta intens. Iti ureaza “buna dimineata”, si se incolaceste in jurul tau. Iti faci curaj si pleci sa aduci cafeaua. Cand te intorci, ea zace intinsa in pat, cu perna ta in brate. Lasi cafeaua pe comoda si te bagi inapoi in pat langa ea. O lipesti strans de tine si ii soptesti ca o iubesti…

Uneori, diminetile par la fel. Destul de rar. Cu ea langa tine, iti dai seama ca nici o dimineata nu mai poate fi irosita. Te trezesti cu mult inaintea ei doar sa o poti privi in timp ce doarme. E atat de senina. Toate grijile ei au disparut. Macar pentru cateva clipe. Ii dai la o parte suvita rebela de pe frunte si razi infundat cand ea incepe sa se foiasca. Parca ti-ai dori sa se trezeasca. Somnul ii e atat de lin. Ai un moment de egoism si incepi sa o saruti tot mai puternic. Ea incepe sa zambeasca, dar deocamdata refuza sa isi deschida ochii. Raspunde sarutarilor tale, si iti sopteste ca ar vrea sa mai doarma putin. Nu i-ai rezistat niciodata. Cedezi dorintei ei, o acoperi si o saruti pe frunte. Iti spui ca o mai lasi sa doarma putin. Doar putin. Ca deja ti-e dor de ea…

Cand eram copil, nu ca acum nu as mai fi, pierdut prin lumea cartilor, imi doream sa am parte de o iubire ca in povesti. Cu zane, cu printi, cu vrajitori. Cand am mai crescut putin, mi-am spus ca trebuie sa ma raportez la realitate. Ca asa ceva nu se va intampla niciodata. Toate situatiile prin care am trecut imi spuneau ca trebuie sa fie un motiv ascuns si ca in cele din urma cineva acolo sus ma va rasplati. Era imposibil sa se fi intamplat toate doar pentru ca eram un mic punct dintr-un univers prea mare. Da. Parca intotdeauna am stiut ca mai e ceva. Si asa a si fost. Acum imi traiesc propria poveste. Doar ca nu mai vreau printi. Nu mai vreau vrajitori. Nu mai vreau nimic. O am pe ea. Ileana Cosanzeaza mea. Si realitatea pe care ea mi-o ofera e mult mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata. Si, cu siguranta, mult mai buna decat orice poveste plamadita in mintea mea.

Zmeu…