De unul singur ai toate sansele sa reusesti. Dar la fel de bine sa musti din esec fara sa iti dai seama. Atunci cand sunt doi, lucrurile se schimba. Un prim sarut. O prima framantare. De la primele cuvinte mai mult soptite decat rostite. Ce s-a intamplat de atunci? Doar lucruri frumoase. Mangaieri. Impreunari de suflet. Fiecare zi e deosebita. Lasand la o parte micile discutii in contradictoriu. Cand unul e prea obosit. Cand celalalt e prea tacut. Cand apar fragmente de taceri. Lasam toate astea la o parte.
De pe acoperisul casei mele, lumea pare mai mica. Si am impartit momentele la doi sa le putem savura impreuna. Dimineti tarzii in care am ratacit amandoi printre asternuturi. Nopti aproape albe in care am stat imbratisati. Ore intregi petrecute impreuna. Uneori doar savurandu-ne reciproc. Fara nici o alta activitate. Fara nici o alta teama. Doar noi doi. O imbratisare. Si mii de soapte. Lacrimi varsate atunci cand emotiile au devenit mai puternice. Proiecte mari pe care vrem sa le ducem la bun sfarsit impreuna. Alte inceputuri.
Unu e cifra mea preferata azi. Ai nevoie doar de o persoana sa iti insenineze diminetile. Ai nevoie doar de o persoana sa te faca sa te simti important. Ai nevoie doar de o persoana sa iti readuca echilibrul interior. Ai nevoie doar de o persoana sa te rasfete. Sa te alinte. Sa te stranga in brate si sa nu spuna nimic atunci cand ai mai mare nevoie. Ai nevoie doar de o persoana sa iti spuna noapte buna. Sa iti zambeasca si sa te faca sa uiti de orice. Uneori ma intreb daca drumul pe care am luat-o e cel bun. Cand o vad langa mine surazand imi dispare orice urma de indoiala. Ai nevoie doar de o persoana sa te puna in evidenta. Sa iti aminteasca cine esti. Si sa te iubeasca pentru asta. Eu mi-am gasit persoana mea.
Te iubesc, rasaritul meu…
Your sweet november…
