Mi-era dor sa mai scriu. Stiu de ce nu am mai facut-o pana acum. Promit ca nu mai fac. De cand nu ne-am mai citit, am facut multe. Nu va spun ce anume, ca am invatat sa tac si sa fac. Nopti pierdute tot mai rar. Mangaieri matinale. Mi-a placut vacanta. Am meritat-o. Am petrecut-o “pe gustul meu”. Si anume in familie. In bratele iubitei. Punct. Fara exasperari. Fara dezumanizari. Fara angoase tarzii de noiembrie. Mi-am regasit dimineata preferata, uitata printr-un raft prafuit al bibliotecii mele. Si i-am daruit-o in aceeasi dimineata.
Our love is alive…
Melodia asta imi scruteaza putinul par de il mai am acum de vreo cateva zile. Si mi-e bine. Stiu ca nu trebuie sa ranesti oamenii gratuit. Stiu ca nu trebuie sa faci “intrari in forta” in viata cuiva. Am devenit propriul manager fara sa calc in picioare demnitatea nimanui. Ma doare sa vad oamenii cum isi pierd din umanitate putin cate putin. Cum se indeparteaza de ei insisi. Cum ii indeparteaza si pe ceilalti. Nu. Nu sufar. Nu sunt dezamagit. Nu sunt depresiv. Mi-e bine. Sunt iubit. Apreciat. Nu am avut o zi proasta (exceptie facand durerile de spate). Am facut primii pasi spre proiectele viitoare. Ii facem si pe ceilalti. Nu port ranchiuna celor care m-au indepartat ca se simteau amenintati de mine, mi-am refacut functiile si functiunile si azi mi-e bine.
Poate ca o fi marti…
Iubiti-va mult.
Bine ai revenit…chiar azi ma gandeam la tine…am intrat pe blog sa vad poate ai mai scris ceva si nu mai imi functioneaza mie blogroll-ul
. Ma bucur ca esti bine 
Sa ai un an frumos cu multe realizari! >:D<